You're saying "Why?", I'm asking "Why not?"

Era destul de intunecat afara deja si era frig, doar ce se oprise ninsoarea.
Era duminica, deci avea liber, dar ar fi dat orice sa fie la spital, sa opereze, nu sa se plictiseasca. Nu era mai nimeni in parc, rar mai zareai alta silueta inafara de ea.
La un moment dat pur si simplu lovi cu piciorul o piatra aceasta oprindu-se la picioarele cuiva.

Joanne era obosita, lucrase chiar si duminica si avea nevoie de un moment de liniste. Era o dupa-amiaza friguroasa de iarna; vantul batea usor, dar rece, lovindu-i chipul palid.
Varandu-si mainile in buzunare, se opri pe aleea intunecata a parcului, vazand o piatra rostogolindu-se la picioarele ei.

- Ahm, scuze... balmaji bruneta scurt, ridicand abia dupa privirea sa vada cine e. Realizand ca e Joanne zambi slab, sperand ca nu se va supara din atata lucru.

Jo privi scurt piatra, dupa care isi ridica ochii. Nu se asteptase insa sa o zareasca pe Cristina. Ii zambi usor si se apropie de ea, asezandu-si caciulita albastra pe cap.
Hei, o saluta scurt,varandu-si mana la loc in buzunar. Ce faci?

- Buna. Incerc sa alung plictiseala dintr-o seara in care nu ma aflu la spital operand...si nu prea am succes! clatina ea neincrezatoare din cap. Dar tu? Ai lucrat azi dupa cum arati...

Joanne aproba incet din cap vorbele Cristinei. Asa era mereu... Isi doreau cu ardoare o zi libera, si cand aceasta venea, isi doreau sa se reintoarca la spital. Erau niste ciudati, dar asa erau cu totii. Auzindu-i urmatoarele vorbe, chicoti, ridicand o spranceana.
Chiar asa de rau arat? intreba ea, ranjind slab.

- Eh, se poate si mai rau, zambi ea scurt amintindu-si de numeroasele zi in care pleca in miezul noptii de la munca aratand ca un zombie si venea a doua zi in acelasi format, poate doar mai rau.

Joanne chicoti, aproband usor din cap. Si ea avea momente in care arata ca un zombie. Astazi insa, desi era putin obosita, arata cel putin decent.
O privi pe Cristina, varandu-si mainile in buzunare.
Sa inteleg ca ai fost libera azi? intreba ea, ridicand usor din sprancene.

- Da...si niciodata nu reusesc sa ma obisnuiesc cu zilele astea libere care ma plictisesc, clatina bruneta dezprobator din cap, afisand un zambet tamp.

Joanne chicoti usor. Si ea era destul de obsedata de munca, insa se bucura de o zi libera din cand in cand. Ca citea o carte, ca statea lungita la TV toata ziua, tot era bine.
Ai ratat azi, o tachina ea pe Cristina. Andrews a avut o super-operatie, ti-ai fi dorit sa fii acolo.

- Probabil daca as fi fost acolo, eu as fi nimerit intr-o operatie plictisitoare cu Parker...deci presupun ca e bine si ca am avut o pauza de la mosuletul excesiv de enervant, veni replica Cristinei care ridica usor din umeri.

Callie de plimba si ea prin parc. Ca si Cristina avusese o zi libera, dar spre deosebire de cealalta bruneta ea se bucurase de aceea zi, dedicandu-si timpul liber pentru sine, pentru a se reculege si rasfata putin.
Le observa pe cele doua de la distanta si le recunoscu, desi nu interactionasera prea multa. Cu Cristina parca operase de 2 sau 3 ori complet intamplator caci apartineau unor domenii diferite.
- Hei, Yang, Biedermann... le saluta cand ajunse in dreptul lor, zambind larg. Pe stagiara o stia, bineinteles, datorita faptului ca opera cu Mark.

Un zambet aparu pe chipul lui Jane la auzul vorbelor Cristinei. In acel spital, zburau vorbele foarte repede, chiar daca unele nu erau adevarate. Si poate acestea nu erau reale, insa incepusera deja sa umble zvonuri despre noua 'Nazista' si Seful sectiei de chirurgie insusi.
Nu... raspunse ea, ridicand din umeri. Nu cred ca te-ar fi lasat Seful. Poate zisese prea mult, poate prea putin... Nici nu mai conta.
Auzind o alta voce, se intoarse scurt, si ii zambi chirurgului ortoped. Nu prea operase cu Callie pana atunci, dar asta numai pentru ca Sloan o ceruse de mai multe ori.
Dr.Torres! veni salutul ei prompt, urmat de o fluturare usoara a mainii.

- Ce faceti aici, complotati impotriva cuiva? intreba in spirit de gluma, stiind ca oricum Cristina facea uneltiri impotriva lui Parker, cu sau fara ajutor. Zambi si se uita pentru o clipa injur, era destul de frig la cat de subtire se imbracase ea, dar chiar si asa nu dadu prea mare importanta acestui lucru.
Era chiar bine ca daduse peste cineva cunoscut, se saturase ca in ultima vreme s-o arda de una singura prin cine stie ce locuri, cu fel si fel de persoane dubioase care incercau sa-i atraga atentia. Ea, de regula, inafara de colegii de la spital, nu socializa si cu altcineva. Mai erau si pacientii cu care deobicei se intelegea bine, dar daca dadea de vreo diva sau vreun fasonat le taia imediat elanul.