This guy is a dick!

Era in jurul orei pranzului, sambata, iar Mark statea la o masa in cafeneaua sa preferata, savurand o cafea tare, fara zahar. Isi astepta noua stagiara, careia ii lasase un mesaj enigmatic, fara sa-i explice exact de ce trebuia sa se intalneasca cu aceasta. Langa cafea, pe masa de lemn era un plic kaki, bine sigilat, in care se afla motivul pentru care Biedermann fusese chemata.

Joanne era foarte surprinsa ca Dr.Sloan o chemase la o cafenea, fara macar sa o intrebe daca era libera sau daca nu avea treaba. Ii lasase un mesaj enigmatic, insa care o facu chiar sa se grabeasca la aceasta intalnire misterioasa. Isi puse o pereche de blugi albastri si un tricou galben, pe corp. Parul saten ii cadea in valuri pe umerii acoperiti de o jacheta de piele, pentru ca incepuse din nou sa picure. Nu destul cat sa o ude prea rau insa.
Intrand in cafenea, se indrepta spre masa lui Mark, cu o expresie confuza pe chip.
Dr.Sloan? zise ea, ridicand usor o spranceana.

- Buna si tie, Biedermann, ii raspunse el ranjind, lasand cescuta de cafea inapoi in farfurie. Ii facu semn sa ia loc in fata sa si fara sa-i dea niciun fel de explicatie intinse plicul sigilat facandu-i semn sa-l deschida si sa vada ce era inauntru.

Joanne ridica usor o spranceana vazand ranjetul de pe fata lui Mark Sloan. Asta nu avea cum sa fie bine. Se dezbraca incet de jacheta si si-o aseza pe spatar, dupa care se aseza si ea la masa. Privi suspicioasa plicul, dupa care isi ridica din nou privirea catre el.
Ce-i asta? intreba ea, incruntandu-se putin.

- Uita-te si ai sa vezi! raspunde scurt si sec, incrucisandu-si bratele sub piept, in timp ce limba si-o trecea peste buze. Astepta cu nerabdare expresia si reactia ce vor veni odata cu vederea pozelor.

Joanne era confuza si destul de suspicioasa, mai ales dupa ce vazu privirile si ranjetele pe care i le arunca Sloan. Incruntandu-se usor, lua plicul intre degete si il invarti putin, dupa care il deschise intr-un sfarsit. Ii arunca lui Sloan o privire scurta, dupa care scoase ceea ce era inauntru.
Buzele i se departara si ochii i se marira considerabil cand vazu acele poze cu ea. Ce nai... De... De unde aveti astea?! aproape exclama ea, nereusind sa isi gaseasca cuvintele si vorbind pe o voce foarte pitigaiata.

Mark isi abtinu rasetul, nu si ranjetul rautacios.
- Eh, am sursele mele, nu le dau in vileag ! Si explicatia ta pentru existenta lor este...? isi tinu in continuare bratele incrucisate, privind-o ca si cum el ar fi fost profesorul si ea eleva prinsa copiind.

Joanne rosi violent, ochii ei lipindu-se de poze, doar ca sa nu fie nevoita sa il priveasca pe Mark. Oricum, vazuse cu coada ochiului ranjetul lui rautacios si nu voia sa il vada complet absolut deloc.
Inghiti in sec, nestiind ce sa mai zica. Sunt... Se gandi la o explicatie buna, dar nu ii veni niciuna in minte. Ridica ochii si il privi fix, incruntandu-se amenintator. De ce sunt la dvs?! exclama din nou, pe aceeasi voce surprinsa.

- Sunt? Continua, murmura, ignorand intrebarea ei. Chiar ii venea sa rada, ii placea sa aibe oamenii la mana, da, era cu adevarat rautacios si nemernic, era raul necesar.

Parca toata fiinta lui ranjea acum, nu numai buzele si ochii. Deja enervata, isi subtie ochii si il privi fix, la fel de amenintator ca mai inainte. Era atat de jenant ca Mark Sloan sa aiba poze cu ea aproape dezbracata, nu era corect!
Pot sa va vorbesc macar pentru un moment ca si cum nu ati fi seful meu? Ca si cum ati fi un simplu coleg? intreba ea, varand pozele inapoi in plic.

- Incearca-ti sansa, da, poti, nu o scuteste de privirile sale lungi, in care irisii sai sclipesc misteriosi si jucaus, ascunzand cine stie ce idei perverse in spatele lor.

Joanne observa ideile perverse ce se ascundeau in spatele irisilor lui sclipitori, si rosi din cauza asta. Trebuia sa recunoasca ca Mark Sloan era absolut superb si putea sa se culce cu oricine daca voia, insa ea incerca sa ramana la stadiul de stagiara a lui, si nimic mai mult.
Foarte bine, zise ea, aproband usor din cap. Esti un mare pervers si un fustangiu, stiam asta. Esti arogant si plin de tine, si iti place sa ne ai la mana. Dar cum naiba ai facut rost de pozele astea? Si de ce?!

- Tot nu ai raspuns la intrebare...nu vad eu de ce as face-o! raspunde el incredibil de calm, ridicand din umeri si luand inca o gura din cafeaua sa amara.

Joanne ii arunca o privire fulgeratoare. Parca o enerva si mai rau faptul ca era atat de calm si nu facea nimic. Isi trecu repede o mana prin parul lung, dupa care ofta usor, uitandu-se jos la plicul inchis.
Eram in facultate, nu voiam sa stau doar pe banii parintilor... Au venit tipii astia, m-am dus la preselectie si m-au ales. Si eu am fost surprinsa, murmura ea, rosind mai tare.

- Aha, inteleg. Oricum, nu ma asteptam la asa ceva, a fost o surpriza...una oribitor de interesanta! chicoteste el scurt, ciufulindu-si parul, tachinand-o desigur.

Pentru prima oara, Joanne chicoti usor, desi era inca foarte rusinata de faptul ca seful ei, care era in acelasi timp fustangiul spitalului, intrase in posesia acestor poze. Acum probabil avea o parere total diferita si nedreapta despre ea.
Clatinand din cap, isi ridica ochii si il privi din nou fix, ridicand o spranceana. Acum imi spuneti de unde le aveti? Era destul de dificil sa continue sa vorbeasca cu el folosind pronume de politete si lucruri de genul, data fiind situatia, mai ales datorita lucrurilor pe care i le zisese mai devreme.

Mark doar clatina dezaprobator din cap, lasandu-si ambele maini pe masa.
- Nu-ti pot spune decat ca sunt de la o cunostiinta comuna, nimic mai mult...nu-mi pot da sursele de gol, dupa aia m-ar lasa balta!

Joanne ingusta ochii, privindu-l fix. Se propti in coate, apropiindu-se de el peste masa.
Aaa, da? scrasni ea din dinti. Ai senzatia ca nu le-ai luat pe toate si mai vrei? Chiar asa vrei sa ma termini din punctul asta de vedere?
Renuntase din nou la tonul formal, de asta data fara sa ii ceara permisiunea.

Mark rase cand ii vazu rabufnirea.
- Mai ai putin si ma iei si la bataie! Nu e in interesul tau sa ma supar pe tine avand in vedere ca...pozele alea sunt doar niste copii, originalale le am acasa! o atentiona, vizibil amuzat.

Mari ochii si din nou se incrunta, apropiindu-se chiar mai mult de el. Trase aer in piept, incercand sa se calmeze, dar nereusind din prima.
Esti un nesimtit! exclama ea, fara sa se poata abtine. Stia ca nu era bine, nu pentru ca era seful ei - erau, pana la urma, in afara spitalului; ci pentru ca o avea la mana cu pozele alea. De ce ai vrea sa ai pozele astea cu mine?!

- Pai, ca sa fiu sincer, de distractie, raspunde el relaxat, ignorand aceea jignire si terminandu-si cafeaua, afisand unul din zambetele sale sclipitoare.

Joanne ridica o spranceana; parca nu ii venea sa creada ceea ce auzea. De distractie? Serios?! intreba ea enervata. Si ce fel de distractie e asta, daca poti sa ma lamuresti?

- E pur si simplu hilar sa vad fetele suparate pe care le faci sau cum rosesti cateodat.a.. ii raspunse ranjind scurt. Probabil urma sa primeasca o palma, ca deobicei...

Mari ochii din nou auzind vorbele care doar ce iesisera din gura lui Sloan. Deci il amuza toata treaba... Tipic. Insa cand auzi finalul frazei, se incrunta.
Nu rosesc! exclama ea, desi asta facea chiar in acel moment. Nu poti sa faci chiar toate femeile sa roseasca, obisnuieste-te cu asta.

Mark isi freca barbia ganditor.
- E amuzant stii...zici ca nu, dar chiar si acum esti rosie in obraji! clatina din cap, zambind amuzat.