Lady in red.

O seara ca oricare alta...aparent. Era ziua Cristinei, schimba in sfarsit prefixul si implinea 30 de ani. Nu avea insa cu cine sa sarbatoareasca, fiindca nu avea prieteni apropiati, doar cunostiinte pe care le putea numi cel mult amici. Decisese totusi sa nu lasa ziua sa treaca fara sa faca nimic, asa ca o iesire la restaurant era perfecta...zambind intra intr-un local select si se aseza la o masa, comandandu-si pentru inceput o sticla de sampanie.

C:

Robin stia ca era ziua Cristinei, si desi se intalnise cu ea la spital in ziua respectiva, nu daduse niciun semn ca stia de acest fapt. O auzise insa vorbind cu Grey despre un restaurant select unde avea sa isi 'petreaca' ziua, asa ca dupa terminarea programului, intra in localul cu pricina. Era imbracat la costum si avea in mana un trandafir rosu pentru sarbatorita.
Zambi, vazand-o la o masa retrasa din fundul restaurantului.

Cristina isi turna avand o privire melancolica un pahar de sampanie. Nu observa ca cineva cunoscut se apropie de ea si sopti un:
- Happy birthday, fucking bitch! dand paharul peste cap. Apoi il vazu pe Robin si crezu ca-i pica cerul in cap cand isi dadu seama ca o auzise.

ooc: :-"

Robin nu putu sa se abtina si chicoti, apropiindu-se mai mult de ea.
Sper ca vorbele nu imi erau adresate mie, glumi el, varandu-si o mana in buzunar. O privi atent pentru un moment; era absolut superba in acea rochie rosie, asa cum nu credea sa o vada vreodata pe Cristina Yang. Ii intinse usor trandafirul, zambindu-i stralucitor. Pentru sarbatorita... murmura el, facandu-i cu ochiul.

Apropae isi inghiti toate cuvintele cand il auzi, si-l privi cateva clipe cautandu-le prin mintea sa ratacita.
- Nu, nu, vorbeam singura... isi flutura incheietura, zambind tamp, apoi cu aceeasi mana prinse trandafirul zambetul devenind mai finut. Multumesc...alaturami-te. Daca doresti, normal..
Spera ca nu avea sa se supere ca nu-i mai vorbea cu dumnevoastra, doar nu erau la serviciu si-n plus era ziua ei, ii era practic interzis sa se supere pe ea.

Robin zambi finut, asezandu-se la masa langa ea. Era prima oara cand nu ii vorbea cu dumneavoastra, ceea ce era chiar mai bine. Nu voia ca angajatii sa il vada ca pe un batran ursuz cu care trebuiau sa vorbeasca intr-un anumit fel. Era inca tanar si plin de viata, prieten mai cu toti.
Se uita din nou la el si ii zambi sclipitor. Arati superb in seara asta, o complimenta el dragut.

Cristina isi arcui sprancene in timp ce turna sampania de data asta in doua pahare, unul dandu-i-l lui.
- Vorbesti serios sau ma iei la misto?
Stia ca de regula el e un tip serios, dar era prieten cu Mark Sloan, deci nu stia la ce sa se astepte.

Robin chicoti, ridicand usor din spranceana.
Ai senzatia ca te iau la misto? intreba el zambind. Nu era cazul, absolut deloc. Era el prieten cu Mark, dar asta nu insemna ca ajungea sa se comporte ca el.

- As zice ca nu, dar nu se stie niciodata! raspunde bruneta, ridicand slab din umeri si luand o gura din sampanie. Era bine ca Robin nu era asemanator lui Sloan, pentru ca sigur l-ar fi luat la 3 pazeste la un moment dat.

Robin isi pastra zambetul pe buze, luand si el o gura de sampanie.
Ah, te-ai obisnuit cu doctorii fustangii din spital, glumi el, clatinand usor din cap. Stai linistita, poti sa fii sigura cu mine.

- Bine...atunci iti multumesc pentru compliment, zambi Cristina larg, un zambet care rar il vedeai la ea. Isi termina al doilea pahar de sampanie si-l lasa gol pe masa. Si de unde stiai ca e ziua mea, ti-a spus Meredith?

Robin ii arunca un zambet sincer. Nu credea sa o fi vazut vreodata zambind atat de larg. Vru sa ii spuna ca este frumoasa cand face asta, dar se hotari sa taca pentru moment; nu voia sa exagereze, sa o sperie sau ceva.
Nu, clatina el din cap, lasand paharul de sampanie pe masa. V-am auzit vorbind despre seara asta, dar stiam ca e ziua ta. Am sursele mele, zambi el in coltul gurii.

- Ahm, am inteles, ingana, incercand sa-si ascuna curiozitatea care nu fusese inca satisfacuta. Isi mai turna un pahar de sampania, lasand sticla in mijloc in caz ca mai doreste si el.

Robin ii arunca un zambet stralucitor, dupa care se uita scurt prin restaurant. Era mare si elegant, insa nimic nu se putea compara cu felul in care arata Cristina in acele momente. Era unic, nu o mai vazuse niciodata asa, si sincer, ii placea schimbarea.
Nu ar mai trebui sa vina nimeni? intreba el curios, intorcandu-si ochii catre ea. Caci pe el chiar nu l-ar fi deranjat aceasta perspectiva...

Cristina ofta, proptindu-se de spatarul scaunului.
- Haide sa fim seriosi...sa spunem lucrurilor pe nume. Esti seful meu, dar cred ca stii foarte bine, la fel ca toata lumea, ca sunt o scorpie absoluta. Nu ma suporta nimeni, nu intr-atat de mult incat sa mi se poata numi prieten, spuse si ridica apoi din umeri.

Robin ridica incet o spranceana auzind vorbele foarte directe ale Cristinei. Se lasa si el pe spatarul scaunului si o privi fix cu ochii lui intunecati, adanci.
Si uite ca totusi eu sunt aici, spuse el simplu, dupa ce bruneta isi termina discursul. Ceea ce inseamna ca cel putin te suport.

- Asta pentru ca nu m-am comportant urat cu tine, nu mi-am permis, doar esti seful meu... isi sustinu ea in continuare teoria, clatinand din cap.

Robin zambi foarte putin in coltul gurii, ridicand curios o spranceana.
Serios? intreba el, jucandu-se incet cu piciorul paharului. Vrei sa spui ca ti-am dat si motive sa te porti urat cu mine?

- Nu e nevoie sa-mi dai motive, eu sunt rea cu toata lumea, nu fac discriminarii, raspunse Cristina usor ganditoare, apoi ridica din umeri, luandu-si paharul si gustand din lichidul spumos. Deocamdata alcoolul nu-si facu efectul, poate pentru ca era sampanie si nu era atat de tare, dar oricum bruneta era destul de rezistenta la asa ceva.