Mr. Don't Care

Era semi adormit din cauza noptii trecute...la Mark tot timpul se intampla asta, sa vina doar jumate treaz la serviciu. Azi avea o noua stagiara si o astepta ca sa o initiez, stand undeva pe hol, la receptia unde asistentele completau niste date, in timp ce el se prefacea ca mai scrie ceva la raport. Defapt era facut de ieri, dar sa nu para ca sta degeaba, doar ca sa incerce sa se trezeasca - ceea ce facea el defapt.

Joanne aflase de la rezidentul ei ca in acea zi era la dispozitia lui Mark Sloan. Nu mai lucrase cu el inainte, dar auzise destule despre el cat sa nu isi doreasca asta. Desigur, era cel mai bun plastician din spital, dar auzise si lucruri mai putin frumoase despre el. Insa nu putea sa il judece inainte sa il cunoasca.
Imbracata in nelipsitul costum bleu, se indrepta ca el pe hol, trecandu-si o mana prin parul lung pe care nu si-l legase de asta data intr-o coada sau un coc.
Dr.Sloan? intreba ea, oprindu-se undeva in fata lui. Sunt Joanne Biedermann, imi cer scuze daca am intarziat.

Mark auzi o voce pe fundal, cumva in surdina, si ingana un "hm?", apoi isi ridica privirea spre domnisoara care i se adresaze, analizand-o scurt din priviri.
- Domnisoara Bierdermann...ati sosit chiar la timp pentru a ma asista la operatie! spune acesta si ii face un semn unei asistente, ce ii inmaneaza un dosar, care la randul sau i-l da tinerei. Acolo ai cateva date despre pacienta, ne intalnim in Sala 1 de operatie intr-o jumate de ora!

Privindu-l cu atentie, Joanne intelese dintr-o data de ce mai toate femeile din spital cadeau la picioarele acestuia. Nu numai ca era un zeu cu bisturiul in mana, dar mai si arata perfect, probabil avea si atitudinea potrivita. Sau... poate nu?
Lua dosarul si il privi scurt. Ridicand o spranceana, se uita catre Dr.Sloan, usor confuza.
Uhm... Asta e tot? Adica, nu ca ma plang, dar...
De ce incepuse sa vorbeasca? Ar fi trebuit pur si simplu sa taca.

- Da, asta e tot. Dar eu iti sugerez sa studiezi dosarul cu atentie, caci pacienta a suferit mai multe operatii...si istoricul medical are pe putin 200 de pagini! spuse si isi semna raportul, apoi i-l dadu asistentei sa-l duca la sef, bagandu-si pixul in unul din buzunarele halatului de la piept.

Joanne il asculta cu atentie, dupa care aproba din cap. Adica avea doar o jumatate de ora pentru a studia 200 de pagini? Perfect...
Bine, uhm... Cred ca ne vedem atunci, ridica ea din umeri, intorcandu-se si dand sa plece spre vreo camera, ca sa se apuce de treaba

- Mult succes! ii ura fara urma de ironie in glas, desi ceea ce spusese suna ironic. Pleca de acolo si se duse la automatul de cafea, luandu-si una tare si terminand-o repede astfel incat sa mai alunge si somnolenta. Se duse apoi sa se asigure ca se ocupa cineva de pregatirea salii pentru operatie.

Joanne auzi vorbele lui Dr.Sloan, care cel putin ei ii parura ironice. Dar asta nu prea conta, cel putin pentru moment. Era destul de atenta la tot ceea ce avea de studiat si de pregatit. Gasi astfel o camera goala si se intinse in pat. Cu un oftat slab, deschise dosarul si se apuca de citit. Nu putea sa il dezamageasca pe unul dintre cei mai buni chirurgi din spital in prima zi.

Cand se asigura ca totul va fi gata in jumate de ora se duse la cantina sa ia micul dejun, plecase in fuga de acasa si stomacul sau protesta. Se aseza singur la o masa si manca un croissant simplu si bau apa minerala. Isi verifica ceasul si mai era destul asa ca hotari sa mai zaboveasca.

Robin avea in sfarsit o pauza, dupa foarte mult timp. Isi lua o cafea si incepu sa se plimbe pe holuri, doar ca sa vada daca angajatii isi fac treaba asa cum trebuie, desi stia ca toti erau foarte constiinciosi.
La un moment dat, deschizand usa de la cantina fara vreun scop precis, il zari pe Mark Sloan, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui. Poate era el pervers si fustangiu, dar asta nu il privea pe Robin. Ii placea felul lui de a fi, si chiar se simtea bine alaturi de el.
Sloan! ranji el, apropiindu-se. Ce faci, omule? Ti-a venit stagiara?

Ridica privirea cand isi auzi numele si ranji, facandu-i semn sa i se alature.
- Da, a venit. I-am dat de lucru, in jumate de ora avem operatie! raspunde acesta luand inca o gura din apa sa. Tie cum iti mai merge? Inca te "distrezi" cu Yang si plangerile ei despre Parker? incepu el sa chicoteasca pe infundate.

Robin zambi, asezandu-se la masa cu Mark. Trecuse ceva timp de cand cei doi avusesera timp liber si mai schimbasera cateva vorbe.
Si tu ai aflat? ranji el, raspunzandu-i la intrebare clatinand usor din cap. Da, e cam aceeasi poveste; desi nu ma deranjeaza ca se tot repeta.
Lua inca o gura de cafea, dupa care ii zambi stiutor prietenului sau. Zi-mi de Biedermann; cum e? Sper ca n-ai de gand sa te culci si cu ea.

- Cum adica "si eu"? I mean... stie tot spitalul!! rase el cu pofta de acest lucru. Heei, nu...adica, nu se stie, dar nu pare genul, deci...nu stiu cum e, o sa-ti spun o parere dupa operatie! ridica din umeri terminandu-si micul dejun si apoi si apa.

Serios?! aproape exclama Robin jucaus, desi isi daduse deja seama ca la cat de repede zburau vorbele in spital, probabil ca deja se nascusera zvonuri sau asa ceva. Auzind insa urmatoarele cuvinte ale lui Mark, ridica o spranceana. Mark Sloan, de cand te intereseaza pe tine care e genul ei? Credeam ca totul se intampla doar daca ea e genul tau, il tachina, ranjind usor. E draguta, trebuie sa recunosti. Dar si destepta; deci nu te atinge de ea, zise el, desi stia ca Mark probabil nu avea sa il asculte.

- Cred ca e destul de mare sa aleaga ea singura daca vrea sau nu sa ma ating de ea! ranji el scurt, ridicand apoi din umeri. De fiecare data isi promitea "asta e ultima stagiara cu care ma culc", dar niciodata nu reusea sa se tina de cuvant.

Robin chicoti, rotindu-si ochii. Normal ca asta era replica lui Mark Sloan, doar era... Mark Sloan. Nici nu putea fi descris altfel.
Hai, du-te, rase Robin, clatinand din cap. Du-te si adun-o de printre fise si dosare si invat-o medicina, zambi el, ridicand din umeri.

- Macar sa fiu si eu bun la ceva, nu? Sa fac ceva constructiv ca-n rest.. clatina usor din cap, ridicandu-se de la masa, dand sa plece...apoi isi lasa privirea jos spre el. By the way, am auzit ca Yang s-a certat din nou cu Parker si te cauta! ii spune ranjind, disparand apoi ; defapt fusese o gluma, fiind destul de sigur ca Robin oricum nu-l va crede.

Robin isi roti ochii jucaus auzind cuvintele lui Mark. Nimeni nu zisese asa ceva, ca el nu ar fi capabil sa faca nimic constructiv, insa ca de multe alte dati, se victimiza, pentru ca lumea sa ii spuna contrariul.
Nu o sa te laud, sa stii, chicoti el, clatinand din cap. Oricum, auzindu-i urmatoarele vorbe, nu putu sa se abtina si pufni in ras. Pleaca de-aici Sloan, ai de marit niste sani! striga el, stiind despre operatia pe care avea sa o faca in doar cateva minute.

Mark parasi cantina razand si se indrepta spre sala de operatii. Se imbraca in halat si dupa ce isi spala bine mainile isi puse manusile. Nu era o operatie nici grea, nici usoara, insa totusi pentru prima data nu avea sa fie usor pentru rezidenta dupa care acum medicul se uita prin jur. Oare inca se uita prin dosar si pierduse notiunea timpului?

Uitandu-se la ceas, Joanne mari ochii. Avea sa intarzie, probabil Dr.Sloan era deja acolo, gata sa inceapa. Apuca dosarul greu si, trecandu-si o mana prin par, alerga afara din camera. Arunca dosarul in bratele unei asistente, dupa care se grabi catre sala de operatie, legandu-si parul intr-un coc.
Intrand in sala de pregatire, il vazu pe chirurgul plastician deja inauntru, pregatit. Dr.Sloan... zise ea, tragandu-si sufletul, in timp ce incepu deja sa se spele pe maini. Am intarziat, imi pare rau!

Mark isi arunca ochii superbi asupra ei pentru cateva clipe. Ofta, de regula nu prea agrea el intarziatii, el fiind o fire foarte punctuala.
- E-n regula, Biedermann, acum grabeste-te si sa treceam la treaba! ii spune si se indreapta spre patul unde era intins pacienta.

Respiratia lui Joanne i se opri in gat pe moment, cand Dr.Sloan isi intoarse ochii superbi catre ea. Parca erau capabili sa o inghete pe loc. Insa nu avea timp de asa ceva, trebuia sa dea tot ce avea mai bun in aceasta operatie, pentru ca avea sansa de a lucra cu unul dintre cei mai buni chirurgi din spital.
Imediat, aproba ea repede din cap, indreptandu-se catre o asistenta care ii puse halatul, manusile, masca si bandana ei. Nu o avea pe cea uzuala, ci favorita ei, una neagra cu dungi galbene.

Mark o priveste din nou cand intra in sala si cand ajunge langa pacienta o intreaba direct:
- Cum crezi ca trebuie procedat? fara sa-i dea niciun fel de indiciu, practic punand-o la colt.

Joanne isi ridica ochii catre Dr.Sloan cand acesta fu atat de direct cu ea. Era totusi stagiara, era primul ei an de munca intr-un spital, dar el nu parea sa vrea sa o ajute prea mult. Inghiti in sec, uitandu-se in jos, catre pieptul expus al femeii.
Uhm... se balbai ea. Pentru acest tip de interventie se pot folosi patru incizii. Cea mai folosita este incizia inframamara, in santul de sub sani, care este mai putin vizibila, spuse ea, fara sa se uite catre el.

- Hm, e o idee chiar buna, asa vom proceda! zice Sloan cerand un bisturiu, incepand sa faca incizia cu multa grija, si fara sa o priveasca o mai intreba: Ce trebuie facut de aici incolo? stia ca e totusi prima ei operatie, dar avea de gand s-o ajute in caz ca se va bloca.