Mr. Don't Care

Rezumarea primului mesaj :

Era semi adormit din cauza noptii trecute...la Mark tot timpul se intampla asta, sa vina doar jumate treaz la serviciu. Azi avea o noua stagiara si o astepta ca sa o initiez, stand undeva pe hol, la receptia unde asistentele completau niste date, in timp ce el se prefacea ca mai scrie ceva la raport. Defapt era facut de ieri, dar sa nu para ca sta degeaba, doar ca sa incerce sa se trezeasca - ceea ce facea el defapt.

Joanne era de obicei foarte sigura pe ea, stiind ce avea de facut intotdeauna. Cineva chiar ii spusese la un moment dat ca parca ar fi o Cristina Yang in miniatura. Nu stia daca se ducea atat de mult in extrema, dar si ea era foarte focusata pe munca ei si nu prea ii pasa de oameni, fie ei pacienti sau colegi. Vazand ca Dr.Sloan privea numai la corpul aflat pe masa de operatie, ochii ei se plimbara pana la chipul lui care, chiar si acoperit aproape in intregime de masca, era captivant.
Da, ah... se balbai ea din nou, uitandu-se la incizie. Era singurul doctor alaturi de care nu putea sa isi gaseasca cuvintele. Implanturile pot fi pozitionate submuscular sau subglandular. Plasate submuscular, exista un risc mult mai mic de contractura capsulara, chiar daca sunt mai dureroase si recuperarea dureaza mai mult.

Mark zambi scurt, dar nu se vazu din cauza mastii. Se bucura sa aibe o stagiara care chiar sa stie cu ce se mananca meserie, decat una care sa-l ridice in slavi si sa nu stie nimic.
- Crezi ca poti sa ma ajuti sau preferi doar sa privesti? o intreba, privind-o acum.

Joanne zambi usor, aproband repede din cap. Chiar daca nu era o operatie foarte dificila, era una interesanta, iar ea avea sansa sa ajute, ceea ce o bucura. Rob Kenner, un alt stagiar, unul cu an mai mare ca ea si foarte fustangiu, isi dorise aceasta operatie, doar pentru ca ar fi avut sansa sa mareasca considerabil sanii unei femei.
Sigur, pot sa ajut, aproba ea, facand un pas mai aproape de masa.

Nu mai spuse nimic, doar aproba cu capul si ceru cele necesare pentru a incepe operatia in adevaratul sens al cuvantului. De fiecare data cand venea o parte mai usoara, ce nu necesita cine stie ce experienta, o lasa pe Joanne sa intervina.

Joanne era chiar multumita de faptul ca Mark Sloan, cel care era cunoscut prin spital drept fustangiu, arogant si egoist, o lasase si pe ea sa faca ceva in cadrul operatiei.
Aceasta fusese astfel un succes, astfel ca nu dupa mult timp, Joanne era in sala de pregatire. Isi aruncase halatul, manusile si masca, insa avea inca bandana pe cap. Se spala acum din nou pe maini, pentru a scapa de restul de sange.

Mark veni si el la chiuveta spalandu-si mainile , stergandu-se apoi cu un prosop bleo.
- Felicitari, Biedemann, spune scurt, caci nu era genul care sa sara cu laudele, pur si simplu nu era stilul sau, apoi porni spre iesire.

Multumesc, raspunse ea scurt, desi era destul de curioasa in legatura cu acest chirurg extraordinar. Toata lumea ii spusese ca era un mare ghinion sa lucreze cu el, ca nici macar nu va vedea interiorul unei sali de operatie si ca va trebui doar sa ii aduca foarte multe cani de cafea. De asemenea, i se spusese ca tipul cu siguranta se va da la ea, ceva ce nu se intamplase; el fusese chiar rece si distant, daca se gandea mai bine. Cine stie... Poate nu se ridica ea la standardele lui. Isi sterse mainile de asemenea, dupa care porni spre iesire si ea.

- Am o rugaminte! spune deodata, intorcandu-se spre tanara si zambindu-i fin. O poti anunta pe fiica pacientei ca operatia a decurs bine, fara complicatii? E in sala de asteptare.

Joanne se opri in loc si il privi usor surprinsa pe Dr.Sloan, insa nu spuse nimic. Se astepta la un alt caz, dar el dorea ca ea sa vorbeasca cu fiica pacientei.
Sa... vorbesc cu ea? intreba ea, oftand putin. Ah, as putea sa fac asta... Dar o sa aiba multe intrebari, eu o sa ma enervez, iar ea o sa creada ca sunt o persoana rea. Been there, done that.
Dintr-o data, Joanne nu mai vorbea cu Dr.Sloan ca si cu seful ei, ci dadea frau liber adevaratelor ei ganduri... ceea ce probabil nu era bine.

- Ei bine de data asta ai noroc, tanara nu e prea vorbareata, ridica usor din umeri, apoi dadu sa plece. Dar daca nu vrei, lasa, voi ruga o asistenta! si porni cu pasi rari pe holuri.

Mda, mai bine rugati o asistenta, ridica ea din umeri. Probabil Dr.Sloan se asteptase ca ea sa taca malc, ca mai toti stagiarii, si sa accepte, insa chiar nu avea chef de stat la taclale cu cine stie ce adolescenta.
Trecandu-si o mana prin par, trecu pe langa el. Oare de ce nu se comporta cu ea la fel ca si cu ceilalti? Nu era destul de buna in ceea ce facea, nu arata destul de bine? Nu era capabila sa atraga atentia? Avea multe intrebari care insa aveau probabil sa ramana fara raspuns.

Sloan se decise ca e mai bine sa discute el cu ruda pacientei, si asa nu avea anumite planuri, nu inca. Se duse in camera de asteptare si vorbi calm, explicand succesul operatie, dadu buna ziua si apoi se scuza si pleca. Se duse in cabinetul sau si se aseza la birou, luandu-si programatorul ca sa se uite sigur la ce ora avea urmatoarea operatie.

Robin zambi, ciocanind usor la usa biroului lui Mark. Faptul ca il revazuse de dimineata parca il facea sa vrea sa petreaca mai mult timp impreuna cu amicul sau.
Deranjez? intreba el, bagand capul pe usa. Fara sa mai astepte vreun raspuns, intra si inchise usa dupa el. Se aseza pe un scaun si il privi fix, zambind la fel ca intotdeauna. M-am intalnit cu Biedermann si mi-am dat seama ca ati terminat. Cum a fost?
Nu se referea la operatie, ci era curios cum se comportase stagiara. O observase, atat cat avusese timp, si vazuse ca era priceputa, dar destul de egoista. Chiar o comparase la un moment dat cu Yang, desi nimeni nu era atat de incapatanat precum Cristina.

Mark isi ridica privirea din dosar privindu-si amicul, zambindu-i.
- Operatia a decurs bine, cam cum se intampla mereu...cat despre Biedermann s-a descurcat surprinzator de bine pentru prima data, raspunde plasticianul relaxat, luand o gura din cafeaua pe care o avea pe masa.Si daca urmatoarea intrebare e daca m-am dat la ea raspunsul este nu!

Robin scoase din buzunarul larg al halatului o punguta de chipsuri si o tranti pe biroul lui Mark. Normal, nu ar fi trebuit sa manance acolo, dar era Mark, isi permitea.
Normal ca a fost bine, zise el, rontaind de zor. Ti-am zis ca e desteapta.
Auzind insa a doua parte a afirmatiei lui, se opri si il privi drept, ridicand o spranceana.
Cum naiba? intreba el, chiar surprins. Adica, era bucuros ca nu se daduse la ea, dar era oarecum neasteptat.

Mark rase, lasandu-si spatele in spatarul scaunului si rotindu-se cu el.
- Pur si simplu. Nu ca n-ar fi frumoasa sau ceva, dar... ridica din umeri si lua si el din punga niste chipsuri fara sa ceara voie.

Robin ridica o spranceana, lasandu-l sa ia chipsuri din punga lui.
Esti sigur ca esti bine, Sloan? intreba el, incercand sa pastreze o figura serioasa. Nu-mi spune ca esti indragostit de cineva... Cine e? Altman, Montgomery?

Mark il privi ca traznit cand il auzi, ridicand sceptic dintr-o spranceana.
- Eu indragostit ? pufni el razand ironic apoi. Bineintels ca nu, cu cine crezi ca vorbesti?

Robin chicoti auzind raspunsul evident al lui Mark. Nu avea de unde sa stie, poate se maturiza si el. Desi nu parea... Pana la urma si Robin insusi era intr-o situatie similara dupa divortul de Michaela. Avea 44 de ani, era Seful sectiei de Chirurgie, dar era inca burlac si traia din aventuri.
Bun atunci, rase el, clatinand din cap. Ma speriasei.

- Dar daca ai adus tu vorba de asta... nu esti cumva tu indragostit? intreba el, ca si cum ar fi avut oarecum o revelatie.
Isi termina cafeaua care mai ramasese in cana, lasand-o goala pe birou si privindu-si ranjind amicul.

Robin se opri brusc din mancat si ridica o spranceana. Originile acestei intrebari venite de la Mark ii erau absolut necunoscute. Nu se intamplase nimic care sa tradeze asa ceva, plus ca nu era deloc adevarat.
Poftim? intreba el. Ce-ti veni?

- Nu stiu, m-am gandit ca daca aduci vorba de asta poate si se intampla tie, pana mea! ridica el din umeri relaxat, razand de reactia lui. Dar ce ai sarit asa? Ma faci sa cred ca am dreptate.

Robin chicoti si isi roti ochii jucaus, clatinand din cap. Nu era cazul de asa ceva. Nu prea mai fusese dupa despartirea de Michaela, care oricum fusese o iubire infantila si stupida.
Nu am sarit, nega el. Si nu ai dreptate.

- Daca tu zici!! Maine poimaine te vad pe strada cu cineva de manuta... incepu Mark sa-l ia la misto razand cu pofta.

Robin chicoti, clatinand usor din cap. Auzind astfel de vorbe, isi amintea cu o oarecare nostalgie de momentele in care era casatorit cu Michaela. Insa ea gresise, si totul era acum in trecut, undeva departe.
Nah, nu prea cred... zambi el, ridicand din umeri. Ma intreb acum daca o sa te vad vreodata pe tine asa, il tachina, ranjind scurt.