I love the playing field.

Nici ea nu stia cum reusise, insa intarziase in acea zi la serviciu. De obicei, nu se intampla; era acolo la timp, ba chiar mai inainte, ca sa fie sigura si sa prinda cele mai bune cazuri. Dar acum pur si simplu fusese obosita si dormise mai mult decat era cazul.
Ajunsa la spital, alerga efectiv in vestiarul stagiarilor. Evident, era gol, toata lumea era deja la treaba. Isi scoase repede blugii si isi puse pantalonii bleu de serviciu, dupa care isi scoase si tricoul, ramanand intr-un sutien negru. Isi trecu mana prin par si incepu sa isi caute bluza.
Fir-ar, mormai nervoasa. Mai trebuia sa lucreze si cu Sloan in ziua aia; nu era prima oara cand intarzia la el.

- Putin cam tarziu, nu? se auzi o voce moala, amuzata, barbateasca, din prag, apartinand desigur lui Sloan. Se asteptase sa nu o gaseasca imbracata complet, dar tocmai de aia profitase de situatie pentru a trage cu ochiului. Isi umezi buzele ca sa astepte sa vada ce reactie va avea.

Joanne se opri brusc si inghiti in sec. Recunoscuse vocea, bineinteles, si i se oprise dintr-o data respiratia. Nu pentru ca era seful ei si probabil avea sa se ia de ea pentru ca intarziase, ci pentru ca avea pantalonii pe ea, dar in partea de sus, nu avea decat sutienul. Nu era ea extrem de pudica, pentru ca toti stagiarii se schimbau in aceeasi camera, indiferent de sex... Insa acesta era Mark Sloan!
Uhm, Dr.Sloan, se balbai ea, zarind in sfarsit bluza in capatul dulapului. Ramase cu spatele la el si se intinse dupa tricou. Imi... Imi pare rau. Nu stiu cum s-a intamplat din nou, nu mi se intampla de obicei...

Mark isi incrucisa bratele sub piept, irisii sai jucausi si sclipitori urmarind fiecare miscare a fetei cu cea mai mare atentie. Se gandi totusi ca nu trebuia sa-si piarda inca autoritatea cu ea spunand vreo glumita perversa...desi parca ii statea pe limba una.
- A trebuit sa cedez operatia altcuiva, mormaieste apoi nemultumit, facand pe suparatul.

Joanne reusi sa isi scoata tricoul. Era pe punctul de a se imbraca cu el insa cand auzi vorbele lui Dr.Sloan si tonul lui nemultumit. Inghiti in sec, oprindu-se din orice miscare.
Fara sa isi dea seama exact ce face, se intoarse asa, doar in sutienul care ii scotea in evidenta pieptul generos, cu tricoul in mana. Il privi cu buzele usor departate si il vazu oarecum suparat, ceea ce o ingrijora.
P-Poftim? intreba ea, inghitind din nou in sec.

- Exact cum ai auzit, spune el destul de sec, privind oarecum fara sa vrea spre bustul ei. Isi reveni repede uitandu-se apoi fix la ea, mai mult in sus, ca sa nu para...ceea ce era defapt. Lui ii venea defapt sa rada, dar ii placea sa se joace de "good cop. bad cop" cu toate ca el tinea cont decat de ultima parte.

Joanne ii observa ochii superbi coborand spre bustul ei pentru o vreme, ceea ce ii aminti ca era cazul sa se imbrace. Rosind puternic, isi arunca tricoul pe ea si isi trecu o mana prin par.
Ah... Cui? intreba apoi, incrucisandu-si bratele sub piept. Intarziase si ea un sfert de ora si deja pierdea operatii importante? Era destul de aiurea...

- Mai conteaza? E irelevant...
Ofta, aproape venindu-i defapt sa hohoteasca de ras cand o vazu rosind. Era cumva el genul de persoana intimidant. Dadu sa plece, ca sa vada reactia ei.

Joanne era socata de cele pe care le auzea. I se intamplase si ei o data, nu putea sa o inteleaga? Bine, fie, de doua ori... Dar nu avea sa gaseasca un stagiar mai bun decat ea!
Vazand ca dadea sa plece, facu cativa pasi spre el. In cateva secunde, avea sa uite ca e de fapt seful ei si avea sa ii spuna ce il deranja.
Da, mai conteaza! exclama ea nervoasa. Pentru ca data trecuta cand am lucrat cu dvs am facut o treaba buna si stiti asta! De ce m-ati mai ales pe mine daca acum practic ma dati afara? Trebuia sa-l luati pe Keppel, i-ar fi placut sa se holbeze la o pereche de sani pentru o ora jumate!

- Biedermann, controleaza-ti tonul! se rasti el deodata, desi nu te asteptai la asa ceva de la Mark, el deobicei parea foarte calm. Cred ca ai uitat cine e medicul primar si cine stagiarul! Si nu era o operatie de marire de sani, ci una din care chiar ai fi invatat ceva...daca ai fi ajuns la timp! sublinie el ultima parte, facand cativa pasi ca a se indeparteze de ea.

Jane facu ochii mari si inghiti in sec auzindu-l pe Mark rastindu-se la ea. Se opri pe loc, tresarind usor. Nu se asteptase la asa ceva doar pentru ca isi spusese opinia. Bine, poate fusese putin nesimtita, dar nu intarziase cu mult. Ii asculta vorbele, inclestandu-si maxilarul. Nu avea sa se lase prea usor dupa aceasta disputa.
Foarte bine, raspunse ea pe acelasi ton, dand sa il ocoleasca. Am o operatie cu Dr.Montgomery mai tarziu, poate ea chiar ma invata ceva.

Mark ridica o spranceana, incerca sa-l faca sa se simta prost sau ceva? Ei bine, isi batea gura de geaba, stia deja ca e un medic bun si in domeniul lui nimeni nu-l intrece. Pufni dezaprobator si nici nu o incerca sa convinga sa opereze mai tarziu cu el, putea s-o faca si singur.

Joanne stia de asemenea ca era cea mai buna stagiara, asa ca daca voia pe cineva mai bun pentru operatie, putea sa isi caute un rezident. Era oarecum ofticata ca isi ratase sansa si probabil nu mai avea sa primeasca o operatie alaturi de el prea curand, insa asta era situatia.
Era un medic extraordinar, nu excela ca profesor, dar nu era nici foarte rau; plus ca arata absolut genial. Insa atitudinea lasa de dorit.

- Mult suces cu Montgomery, dar dupa aia sa nu te vii la mine sa te plangi de operatiile plictisitoare de care ai parte! ii zambi el rautacios si o plezni peste fund, doar pentru a o enerva, mergand in fata, pe coridor.

Joanne continua sa mearga in fata lui, rotindu-si ochii la auzul vorbelor. Da, sigur... Daca si operatiile lui Addison erau plictisitoare, atunci ce nu era? Decise sa il ignore si sa nu ii mai vorbeasca; de fapt, sa nu mai aiba nicio reactie la rautatile lui.
Insa atunci cand trecu pe langa ea si o plezni peste fund, mari ochii si se opri in loc. Deschise gura si trase aer in piept, dar niciun sunet nu iesi, cel putin la inceput.
Ce nesimtit, murmura ea, mai tare decat intentionase.

Desi Mark se indepartase o auzi, dar nu se intoarse, avea sa o tachineze mai tarziu, cand sigur se vor reintalni...daca ar fi stiuut. La un moment dat Sloan fusese incurcat cu Adisson, si ramasesera prieteni, deci...doar daca se ducea sa o roage sa aleaga alt stagiar o facea. Acum ramanea sa se gandeasca daca sa fie sau nu nemernic azi.

Joanne ii privi spatele indepartandu-se, pana cand realiza ca se holba. Dar nu pentru ca era absolut superb, - desi era -, ci pentru ca incepea si ea sa ii vada adevarata fata. Clatinand din cap, se intoarse si se deplasa pana la biroul asistentelor, ca sa vada ce cazuri interesante mai aparusera. Acolo insa o vazu pe Cristina Yang, cu care surprinzator, se intelegea destul de bine. Nu erau exact best friends, insa amice tot erau.
Hei, o saluta Joanne, desi se vedea in tonul ei ca era inca nervoasa.

- Hei! o saluta Cristina completand ceva grabita intr-un dosar, apoi cand o privi isi dadu seama ca nu e tocmai in regula. Probleme cu Sloan? intreba, stiind ca trebuia sa opereze in ziua aceea cu el si el era un nesimtit absolut.

Joanne ofta usor, aproband din cap. Mda... Mi-a luat operatia, raspunse ea ridicand din umeri, de parca nu era o mare problema. Bine, ca in mintea ei nu doar faptul ca nu o mai lasase sa opereze reprezenta problema, ci si atitudinea lui de dupa, dar nu avea sa dea multe detalii. Oricum, am una mai interesanta cu Addison mai tarziu, zise ea, trecandu-si o mana prin par.

- Tot raul spre bine, am auzit ca Sloan nu prea lasa stagiarii sa-l ajute la operatii, replica ai, ridicand usor din umeri, semnand dosarul si inchizandu-l.

M-a lasat o data, de fapt singura data cand am lucrat cu el, raspunse Joanne, ridicand din umeri. A fost de treaba, chiar nu stiam de ce ziceati nasoale despre el. Acum stiu.
Era foarte suparata pe el si spera doar sa nu se intample nimic si cu Addison. Daca avea sa se intoarca la Sloan, probabil avea sa ii faca o alta scena, mai dura decat precedenta.

- Toata lumea zice lucruri urate despre el nu fiindca ar fi invidioasa, desi ar avea pe ce, e un doctor extraordinar, ci pentru ca sunt adevarate si practic cine ti-a spus in mod special sa nu ai asteptari de la el, a facut-o doar ca sa te ajute... spune Cristina serioasa, zambind slab.

Joanne ofta, aproband usor din cap. Da, ai dreptate, mormai ea, dandu-i un zambet slab Cristinei. Poate ca nu ar fi trebuit sa il aprecieze la inceput, pentru ca nici macar nu il cunostea propriu-zis.
Oricum, adauga ea, ar trebui sa plec. Vad ca si tu esti ocupata, iar eu ar trebui sa o gasesc pe Addison. Ne mai vedem prin zona, zise cu un zambet, dupa care se rasuci pe calcaie.

- Mult succes la operatie! spune ea, fara sa stie ca o replica de genul venise si din partea lui Mark, dar oricum cuvintele astea zise de Cristina sunau cu totul diferit.

Joanne sesiza asemanarea cuvintelor Cristinei cu cele ale lui Sloan, insa nu spuse nimic. Era o chestie accidentala, plus ca bruneta voia doar sa fie draguta, nu rautacioasa, ca celalalt.
Merci, zambi ea, indepartandu-se, cautand-o pe Dr.Montgomery. Spera ca va putea sa opereze alaturi de ea, ea era colacul ei de salvare intr-un fel, atunci cand medicii cu complexe, vezi Mark Sloan, nu mai voiau sa lucreze cu ea.