I love the playing field.

Rezumarea primului mesaj :

Nici ea nu stia cum reusise, insa intarziase in acea zi la serviciu. De obicei, nu se intampla; era acolo la timp, ba chiar mai inainte, ca sa fie sigura si sa prinda cele mai bune cazuri. Dar acum pur si simplu fusese obosita si dormise mai mult decat era cazul.
Ajunsa la spital, alerga efectiv in vestiarul stagiarilor. Evident, era gol, toata lumea era deja la treaba. Isi scoase repede blugii si isi puse pantalonii bleu de serviciu, dupa care isi scoase si tricoul, ramanand intr-un sutien negru. Isi trecu mana prin par si incepu sa isi caute bluza.
Fir-ar, mormai nervoasa. Mai trebuia sa lucreze si cu Sloan in ziua aia; nu era prima oara cand intarzia la el.

Mark se abtinea sa nu rada, intrebandu-se daca atunci cand va imbatrani va ajunse si el asa...si era destul de posibil la o adica!

Joanne ii zambi foarte fals, apropiindu-se de pacient.
Buna ziua, domnule Harrison, incerca ea sa fie profesionala. Se apropie si incepu il asculte cu stetoscopul, ca o ultima verificare inainte de operatie. Batranul isi ridica incet mana si o trecu ca din greseala peste fundul ei. Domnule! exclama ea, tragandu-se inapoi.
Batranul ranji, intorcandu-si ochii inapoi catre Mark. Imi pare rau, Sloan. Nu ma pot abtine, ii spuse el vechiului sau doctor.

Aproape ca-i veni sa rada tare, gen HAHAHAHAA in your face, dar se abtinu, afisand un ranjet in toata in regula.
- Va inteleg perfect, murmura intinzandu-i un pix si o foaie.Va rog sa va dati acordul pentru operatie.

Batranul aproba incet din cap. Lua foaia si pixul, dupa care isi intoarse ochii catre Dr.Biedermann. Ia zi, pustoaico, ranji el, facandu-i cu ochiul. O sa fii si tu in sala?
Joanne il privi pe domnul Harrison, inghitind in sec. Da, raspunse ea scurt.
Perfect, ranji el, semnand actul si intinzandu-l inapoi catre Dr.Sloan. Se intoarse inapoi catre tanara doctorita cu un zambet, asteptand restul controlului.

Pe Mark il amuza situatia, dar nu comenta nimic, probabil, desi ea era stagiara, i-ar fi dat o palma sau ceva, asa ca nu se risca.

Joanne se apropie din nou; continua controlul, trebuind sa se aplece mai mult cateodata. Batranul se uita la sanii ei, ranjind slab. Dr.Sloan, dvs puteti sa le rezistati? intreba el obraznic.
Joanne isi scoase stetoscopul si i-l lasa in brate lui Dr.Sloan, trecand pe langa el. Am terminat aici, zise ea scurt, parasind camera.

- Ouch, sopti slab, ranjind, intorcandu-se spre mosulet. Ei bine, domnule, ne vedem in sala de operatii! spune si porneste in urma lui Joanne, sperand c-o va prinde din urma.

Joanne facu cativa pasi, insa apoi se opri si, incrucisandu-si bratele sub piept, il astepta si pe Dr.Sloan sa o ajunga din urma. Se intoarse pe calcaie, ca sa fie cu fata la el, si ofta.
Nu sunt platita sa trec prin asemenea mizerii, isi justifica ea scurt actiunile.

Mark tusi fals, luand o gura de aer si oftand.
- Mda, inteleg. Nu pot spune ca stiu cum e, nu sunt femeie, dar...banuiesc ca nu e un sentiment tocmai placut. Vrei sa renunti la operatie?

Joanne fu chiar surprinsa ca Mark parea sa o inteleaga si nu o lua la misto. Il privi pentru cateva secunda, dupa care clatina din cap.
Nu, nu sunt genul, raspunse ea simplu.

- Mhm, bine, atunci..ne vedem peste un sfert de ora, spuse si bagandu-si mainile in buzunarele halatului pleca sa se pregateasca.

Joanne aproba scurt din cap. Merse sa lase dosarul pacientului la biroul asistentelor, dupa care porni catre sala de operatie, pentru a se pregati. Avea sa fie o operatie foarte interesanta, pentru ca domnul Harrison nu necesita anestezie totala, asa ca avea sa fie treaz, cu ei.

Mark era in fata chiuvetei spalandu-si mainile meticulos in timp ce fredona ceva. Habar nu avea ce-l apucase de era bine dispus.

Joanne intra si ea in camera si incepu sa isi spele mainile, uitandu-se in sala prin geamul mare din fata.
Stiti care e problema la operatia asta? Ca mosul e treaz, zise ea scurt, desi nu era o plangere sau un repros. Se obisnuise deja cu ideea.

- Daca vrei ii punem lipici la gura si-i punem catuse la maini, incerca el sa glumeasca, ca s-o bine dispuna, avand un zambet inocent pe chip.

Joanne nu se intoarse catre Dr.Sloan, insa chicoti, clatinand usor din cap.
Sunt chiar enervanti, stiti... continua ea, ridicand scurt din umeri. Sunt deja senili, nu mai sunt folositori nimanui, insa se comporta de parca ar fi inca tineri. E aiurea.

- Nu ai ce sa le faci, ridica el din umeri, stergandu-si mainile pe prosop, luandu-si apoi manusile.

Joanne clatina din cap, fara sa mai spuna ceva. Nu mai avea ce sa zica, mai ales ca in doua minute intrau in sala, unde avea domnul Harrison destul de zise. O asistenta ii puse halatul, masca si manusile, dupa care intra in sfarsit.

Mark intra in sala tacut, facandu-i un semn unei asistente prezenta sa-i faca anestezia pacientului in timp ce el se gandea cum sa procedeze.

Joanne il urma, insa nu spuse nimic. Il privi pe batran, care ii zambi din nou si ii facu cu ochiul.
Multumesc, Sloan, zise el. Nu credeam ca mi-o mai aduci.
Joanne ramase tacuta si se intoarse catre Dr.Sloan.

Mark isi micsora ochii si incerca sa nu zica vreo replica tampita sau ceva...
- Mda, sa ne apucam de treaba...Biedermann, ce avem de facut?

Joanne aproba scurt din cap. Era o arsura destul de mare pe picior, asa ca stia cum sa lucreze. Se apropie de masa si se uita la Dr.Sloan. Incepu sa explice primele miscari ale operatiei, asteptand ca el sa ceara bisturiul si sa inceapa.

- Fa-o, zice simplu intinzand spre ea bisturiul pe care i-l ceruse unei asistente.

Joanne mari usor ochii si inghiti in sec, auzindu-i vorbele. Nu era foarte usor, asa ca se simtea mandra de faptul ca el avea incredere in ea, chiar dupa scena de mai devreme.
Serios? intreba, fara sa ia bisturiul inca.

- Serios... confirma acesta tinand inca bisturiul intins spre ea, avand o privire, caci numai asta se vedea, serioasa.