I love the playing field.

Rezumarea primului mesaj :

Nici ea nu stia cum reusise, insa intarziase in acea zi la serviciu. De obicei, nu se intampla; era acolo la timp, ba chiar mai inainte, ca sa fie sigura si sa prinda cele mai bune cazuri. Dar acum pur si simplu fusese obosita si dormise mai mult decat era cazul.
Ajunsa la spital, alerga efectiv in vestiarul stagiarilor. Evident, era gol, toata lumea era deja la treaba. Isi scoase repede blugii si isi puse pantalonii bleu de serviciu, dupa care isi scoase si tricoul, ramanand intr-un sutien negru. Isi trecu mana prin par si incepu sa isi caute bluza.
Fir-ar, mormai nervoasa. Mai trebuia sa lucreze si cu Sloan in ziua aia; nu era prima oara cand intarzia la el.

- Nu e vina ta , e a mea, ar trebui sa stiu sa-mi controlez reactiile, sunt un om in toata firea...pe cand tu, tu esti mai tanara...
Ofta scurt si fara sa mai spuna ceva o prinse de mana intrand in holul spitalului inainte sa o auda stranatand sau ceva similar.

Joanne se incrunta putin, tremurand usor din cauza frigului. Nu... Nu sunt un copil, murmura ea. Fu surprinsa insa cand Mark o lua de mana si o duse in hol. Ii era frig rau de tot si era si uda leoarca. Trebuia sa mearga amandoi sa se schimbe in niste haine uscate, inainte sa raceasca.

Mark ofta si nu se mai obosi s-o contrazica, pur si simplu nu avea rost, nu vor ajunge niciodata la un comun acord. Ii dadu drumul si se duse la vestiar sa se schimbe in niste haine uscate.

Joanne ofta cand Mark nu ii raspunse si isi roti ochii. Isi trecu o mana prin par si se indrepta spre vestiarul rezidentilor, ca sa se schimbe si ea in niste haine uscate. Mai avea de stat mult timp la spital, si deja incepea sa o doara capul. Insa se afla intr-un spital, putea sa faca rost de o pastila sau o injectie si sa continue la capacitate maxima.

Se schimba in haine uscate, renuntand la halatul alb in intregime ud. Ofta si se duse inapoi in biroul sau, stand asa absent in scaunul sau, fara sa faca nimic. Era constient ca oricand putea sa vina seful sa-l intrebe ce s-a intamplat cu operatiile sale, si chiat ca Robind era prietenul sau nu putea sa treaca cu vederea toate iesirile sale.

Robin se intalnise cu Joanne, care arata ca un caine plouat; ceea ce il facu sa se intrebe daca se intamplase ceva cu Mark, desi nu credea ca era cazul.
Ciocanind usor la usa biroului lui Sloan, se strecura inauntru si il privi, usor incruntat.
Ce faci? E totul okay? intreba el, luand loc din nou.

Mark isi indrepta privirea spre el, dregandu-si glasul.
- Imi pare rau ca am renuntat la operatii, dar chiar nu ma simt in stare sa le duc la capat... fu replica sa, urmata de un oftat lung.

Robin ridica o spranceana, lasandu-se pe spatar.
Sper ca ai un motiv bun, spuse el serios. Stiu ca suntem prieteni, dar esti cel mai bun chirurg plastician din spital. Lumea are nevoie de tine.

- Stiu asta, dar Biedermann m-a scos din sarite! Dupa ce ca s-a blocat complet la o operatie, dupa aia tot ea tipa la mine! isi invartii iritat ochii. Nu puteam sa intru in operatie cu nervii la pamant, as fi facut doar rau pacientilor...

Robin ridica o spranceana, incrucisandu-si bratele sub piept.
Imi spui ca ai refuzat sa intri in doua operatii doar pentru ca o stagiara cu gura mare te-a enervat? intreba el serios, clatinand din cap. Sloan, stii ca nu poti sa faci asa ceva.

- Da, stiu, e stupid, dar...raul e deja facut, mormai el, muscandu-si buza de jos si privind in pamant.

Robin ofta, clatinand din cap.
Uite cum facem, zise el. Eu nu o sa o trag la raspundere, pentru ca nu stiu exact ce s-a intamplat, si oricum ce a facut ea nu m-a afectat pe mine. E problema ta, e stagiara ta pentru astazi. Poti sa o pedepsesti cum vrei, dar nu renunta la operatii, nu e normal. Cheam-o aici, fa ce vrei...

- Si daca imi face din nou aceeasi figura, eu ce fac? O dau afara, refuz sa-mi mai fie stagiara? Deja nici nu mai stiu ce sa fac in continuare, cum sa actionez... mormai Mark incruntat.

Daca se intampla din nou, o aduci la mine, ofta el. Dar o cunosc pe Biedermann, nu cred ca o sa se mai intample. Sau daca se mai intampla, incearca sa nu pleci pur si simplu, pune-o la punct. Stii ca poti sa faci asta. O cunosc; e inteligenta, dar poate avea o gura mare daca o deranjeaza ceva.

- Nu ar fi mai simplu daca as lua alta stagiara si gata? E clar ca nu ma inghite... clatina el din cap neincrezator.

Ofta din nou si isi roti ochii, clatinand din cap.
Mark, nu pot sa stau sa schimb operatii si sa trimit stagiarii de colo-colo, doar pentru ca nu poti tu sa te intelegi cu o tipa. Haide, incerca el sa il imbuneze, ranjind in coltul gurii. Nu-mi spune ca te da o tipa pe spate mai nou. Pedepseste-o, pune-o la punct, il tachina, stiind ca acestea puteau suna si pervers in anumite contexte.

Mark pufni slab, privind in alta parte.
- Bine, fie, am sa fac operatiile. Dar daca ma enerveaza o da-o afara si gata.

Robin zambi, mandru de el ca reusise sa il convinga sa faca operatiile totusi. Se ridica de pe scaun, dar indrepta un deget catre Mark.
Nu o dai afara, zise el serios. Nu ai voie. Du-te si caut-o acum. Ti-am zis, pune-o la punct, ii zambi sclipitor, dupa care parasi biroul, indreptandu-se catre al lui.

"Pune-o la punct, mda" mormai in gandul sau. La exterior doar se duse dupa stagiara si cand ajunse in dreptul ei, gasind-o schimbata, ii spune simplu:
- Haide, grabeste-te, urmeaza operatia domnului Hopkins si suntem in contratimp deja,

Joanne era destul de dezamagita ca pierduse toate operatiile pentru ziua respectiva si ca il suparase pe Dr.Sloan, dar si el exagera. Sa isi distribuie operatiile altor medici doar pentru ca o stagiara nu fusese de acord cu el?!
Bineinteles, fu foarte surprinsa cand aparu de niciunde si ii spuse sa se pregateasca repede pentru operatia domnului Hopkins. Ridica o spranceana, dar il urma catre sala de operatie.
Serios? Am crezut ca... murmura ea, dar nu isi termina propozitia.

- Haide, ne grabim, ti-am spus! mormai si fara alte explicatii practic incepu sa o impinga spre sala de operatie.

Joanne aproba repede din cap realizand ca Sloan nu voia sa ii raspunda. Plus ca parea presat de timp.
Bine, bine, zise ea, mergand mai repede. Odata acolo, isi lega parul intr-o coada de cal, dupa care incepu deja sa se spele pe maini.

Se spala rapid si se echipa intrand grabit in sala. Toata lumea il privea curioasa, fiindca asteptau alt doctor si alta stagiara, fusese o schimbare de ultim moment.
- Vreau sa fi brilianta de data asta, Biedermann ! exclama imediat ce asta i se alatura.

Joanne se imbraca repede, fara sa mai puna vreo intrebare. Ii fusese data o a doua sansa de doua ori in aceeasi zi, nu putea sa o rateze si acum. Il urma inauntru, privindu-l atenta.
Am inteles, aproba din cap, fara alte comentarii.

Sloan ceru bisturiu insa in loc sa faca incizia, asa cum se astepta toata lumea, i-l dadu lui Joanne facandu-i semn sa faca ea prima incizie.