I love the playing field.

Rezumarea primului mesaj :

Nici ea nu stia cum reusise, insa intarziase in acea zi la serviciu. De obicei, nu se intampla; era acolo la timp, ba chiar mai inainte, ca sa fie sigura si sa prinda cele mai bune cazuri. Dar acum pur si simplu fusese obosita si dormise mai mult decat era cazul.
Ajunsa la spital, alerga efectiv in vestiarul stagiarilor. Evident, era gol, toata lumea era deja la treaba. Isi scoase repede blugii si isi puse pantalonii bleu de serviciu, dupa care isi scoase si tricoul, ramanand intr-un sutien negru. Isi trecu mana prin par si incepu sa isi caute bluza.
Fir-ar, mormai nervoasa. Mai trebuia sa lucreze si cu Sloan in ziua aia; nu era prima oara cand intarzia la el.

Joanne observa privirea serioasa. Inghitind in sec, aproba repede din cap si lua bisturiul din mana lui Dr.Sloan. Se muta langa masa si ii arunca o privire domnului Harrison, dupa care facu prima incizie.
Sloan, esti sigur ca e destul de buna? Mai degraba as prefera sa ma operezi tu si sa ma uit la ea cat dureaza interventia, vorbi batranul, ridicand o spranceana.

- Imi pare rau, domnule Harrison, dar operatie nu decurge asa cum preferati, ci cum consider eu ca este mai bine! raspunse sec el, urmarind-o cu atentie pe tanara.

Joanne se uita in jos auzind vorbele domnului Harrison. Bineinteles ca pacientul nu avea incredere in ea, atat de tanara si neexperimentata. Aproape ii intinse bisturiul inapoi lui Mark, insa cuvintele acestuia o surprinsera. Nu credea ca ii va lua apararea acum.

Mark se uita la ea insistent, parca indemanand-o sa continue.

Joanne aproba scurt din cap, dupa care continua. Din cand in cand facu cate o pauza, caci niciun stagiar nu mai facuse o operatie solo inainte, mai ales una destul de complicata in practica.

Mark interveni doar cand credea ca e necesar, dar o lasa pe ea sa faca aproape toata treaba fiindca avea incredere in bruneta.

Joanne continua constiincioasa, fara sa se abata deloc de la procedura. Nu facea asta ca sa ii faca pe plac lui Dr.Sloan, ci ca sa ii demonstreze ca e mai buna de atat si ca inainte facuse o simpla greseala.
Domnul Harrison, o privi insistent, dupa care se intoarse catre chirurgul principal. E buna pustoaica, asa-i? intreba el, relaxandu-se putin.

Mark aproba usor cu capul, urmarind cu atentie miscarile lui Joanne, fara sa comenteze ceva. Nu dura mult pana operatie se termina si tanarul parasii incaperea, scapand de manusi, halat si spalandu-se repede pe maini.
Nu voia sa dea ochii cu stagiara si s-o felicite, nu dupa scena precedenta din ziua aia. Plus ca nu voia sa riste o noua cearta asa ca pleca spre biroul sau.

Joanne il urma, insa il prinse probabil doar pentru cateva secunde. Era evident ca inca era suparat pe ea, desi din punctul ei de vedere, ar fi trebuit sa ii treaca. Se comportase exemplar si operase foarte bine, nu avea niciun motiv sa nu vorbeasca cu ea, aproape sa o ignore.
Iesi si ea, si ii privi spatele care se retragea catre birou. Da, Dr.Sloan! striga dupa el. Stiu ca m-am descurcat in operatie, nu e ca si cum ar trebui sa vorbiti cu mine sau asa ceva!

Mark isi flutura usor mana fara sa se intoarca.
- Felicitarile mele, Biedermann! fu tot ce spuse continuandu-si drumul. Era prea orgolios ca sa o laude sau macar sa mai vorbeasca cu ea.

Auzindu-i vorbele, tacu din gura. Se intoarse pe calcaie, zambind in coltul gurii, dupa care se indrepta catre vreo camera, sperand oarecum ca el o va urma, macar ca sa isi rezolve probleme anterioare; desi nu se astepta ca asta chiar sa se intample.

Mark nu-si putu invinge orgoliul de data asta asa ca mearsa pana in biroul sau, unde se aseza jos pe scaun apucandu-se de niste hartii plictisitoare ca sa-si distraga atentia.

Gasi o camera libera si se intinse pe pat, trecandu-si o mana prin parul lung, intunecat. Era obosita, insa nu stia daca avea timp sa atipeasca... Dar poate ca avea, caci oricum se apropia finalul zilei.

Usa camerei se deschise usor, iar Cristina ramase in praf.
- Ah, scuze, credeam ca e liber...[/b] balmaji ea.

Auzind usa deschizandu-se ochii lui Joanne se ridicara, caci nu stia de ce, dar se astepta, sau mai bine zis spera sa il vada pe Mark, care sa vina sa discute cu ea despre problemele avute care puteau fi rezolvate acum. Vazand-o pe Cristina in prag insa, se intinse la loc.
Nu-i nimic, raspunse. Intra daca vrei.

Dadu usor din cap si inchise usa in urma sa. Se aseza pe un pat liber, proptindu-si spatele de perete si lasandu-si picioarel in aer, usor ganditoare.
- Probleme cu Sloan? o intreba bruneta pe stagiara, in timp ce se juca cu o bratara de la mana.

Joanne deschise ochii, chicotind usor la auzul intrebarii. Devenise atat de evident ca avea probleme cu superiorul ei? Se parea ca da, insa asta nici macar nu o mai deranja. Se rasuci si se intinse pe burta, cu fata catre Cristina.
Mda... murmura ea, ridicand din umeri. Am facut si eu o greseala si acum, cu toate ca m-am comportat exemplar in restul zilei, tot nu ma suporta.

- E tipic Sloan. Daca nu-l ridici in slavi si nu faci exact cum vrea el niciodata nu te va suporta, murmura Cristina indiferenta, dand din umeri. Eu aplic doar doua metode cu el, il ignor sau il pocnesc, continua pe acelasi ton.

Joanne chicoti din nou, auzind cuvintele Cristinei. Desi ea era de obicei serioasa in ceea ce spunea si facea, erau momente cand chiar cu aceasta seriozitate ii facea pe oamenii din jur sa se simta mai bine. Era ciudat, insa aceasta era impresia ei.
Nu il inteleg, raspunse ea, privind in tavan. Flirteaza cu mine, dupa care ma face albie de porci. Dupa care imi pune mana pe fund, si iar ne certam. E aiurea...

- E un porc, nu merita atentie, comenta Cristina scurt cand o auzi, dand drumul bratarii in cele din urma.

Oftand usor, Joanne clatina din cap. Nu stia ce sa creada; desigur ca de fata cu altcineva ar fi spus acelasi lucru, insa in interior, nu prea credea lucrul asta.
Da, poate ai dreptate... murmura ea, continuand sa priveasca fascinata tavanul.

- Nu trebuie neaparat sa fii de acord cu mine, adica daca tu ai alta parere... murmura ridicand putin din umeri, intinzandu-se in pat, pe spate.

Nu... incerca Joanne, insa esua. Trebuia sa recunoasca faptul ca apropierile lui Dr.Sloan ii provocasera o senzatie cel putin interesanta, chiar daca fusesera oarecum nesimtite. Nu stia ce parere sa aiba despre el, pentru ca era atat de schimbator. Nu stiu... ofta intr-un final, clatinand din cap.

Cristina zambi vag, privind-o cu ochii sai migdalati.
- Ai grija sa nu cazi in capcana sa, ar fi pacat sa suferi din cauza lui... o sfatui bruneta pe un ton sincer, lucru rar intalnit la Yang.

Joanne mari ochii si inghiti in sec auzind vorbele Cristinei. Doar nu parea genul care ar cadea in capcana lui Mark Sloan, cu siguranta nu era!
In niciun caz! raspunse repede, poate prea repede. Plus, probabil ca dupa scena de azi nici nu ma place, asa ca e in regula...