I love the playing field.

Rezumarea primului mesaj :

Nici ea nu stia cum reusise, insa intarziase in acea zi la serviciu. De obicei, nu se intampla; era acolo la timp, ba chiar mai inainte, ca sa fie sigura si sa prinda cele mai bune cazuri. Dar acum pur si simplu fusese obosita si dormise mai mult decat era cazul.
Ajunsa la spital, alerga efectiv in vestiarul stagiarilor. Evident, era gol, toata lumea era deja la treaba. Isi scoase repede blugii si isi puse pantalonii bleu de serviciu, dupa care isi scoase si tricoul, ramanand intr-un sutien negru. Isi trecu mana prin par si incepu sa isi caute bluza.
Fir-ar, mormai nervoasa. Mai trebuia sa lucreze si cu Sloan in ziua aia; nu era prima oara cand intarzia la el.

Mark alesese sa mearga totusi pe varianta in care era nesimtit - nici ca se putea altfel si se dusese sa vorbeasca cu roscata despre stagiara. Se intelegea mult prea bine cu ea ca sa fie refuzat, in special pentru ca deobicei ea nu prea avea timp sa-i cunoasca bine pe stagiarii si sa se imprieteneasca cu ei.

Joanne ajunse la Addison si ii arunca un zambet sclipitor. Dr.Montgomery! o saluta ea draguta. Ce faceti?
Ah, Biedermann, chiar te cautam! zise roscata, lasand dosarul deoparte.
Am venit, sunt gata pentru operatie, zambi Joanne.
Nu, asta voiam sa iti spun. Esti cu Sloan azi.

Degeaba ii spuse Joanne ca Sloan ii luase operatia, pentru ca Addison stia povestea. De fapt, Mark o rugase sa i-o lase lui pentru intreaga zi. Joanne inghiti in sec uitandu-se la Dr.Montgomery, care se indeparta acum. Avea sa fie o zi foarte lunga.

Mark veni in spatele tinerei punandu-i usor mana pe umar, speriind-o, dar nu intentionat.
- It seems we will have a lot of fun today! spune, mai mult sarcastic si ii pune niste dosare in brate, care aproape o darmara. Vino dupa mine! spune pornind catre saloane.

Joanne tresari puternic simtind o mana pe umar. Era atat de afundata in ganduri, incat nici nu stia ce sa zica. Se astepta ca Sloan sa nu mai vrea sa vorbeasca cu ea, daramite sa ii dea si cazuri. Iar faptul ca o ceruse pentru intreaga zi nu era deloc de bun augur.
Se intoarse ca sa fie cu fata la el si se incrunta, rotindu-si ochii. Stia ca trebuie sa se opreasca, dar nu avea de gand sa isi schimbe atitudinea absolut deloc. Oricum stia ca o sa o puna la cele mai aiurite munci. Dosarele aproape o daramara, insa il urma.
De ce nu m-ati lasat cu Dr.Montgomery? intreba ea pe tonul de mai devreme. Credeam ca un stagiar care isi uita locul si care nu isi controleaza tonul nu mai poate lucra cu un chirurg extraordinar ca dvs, zise ea sarcastic, citandu-l pe alocuri.

- Te plangi cumva inca dinainte de a incepe lucrul? evita el sa raspunda intrebarii, ranjind in coltul gurii si continuandu-si drumul dupa ce se asigura ca-l urmeaza. Uite ce ai de facut acum. Intregul coridor, de la salonul 113 pana la 122 are pacienti care vor face operatii azi, maine sau poimaine, insa istoricul lor medical nu este complet. Vei trece pe la fiecare in parte si vei completa. Vreau dosarele alea in biroul meu in maxim o ora jumate! spune aceste pe un ton foarte serios.

Joanne isi roti ochii auzind vorbele sarcastice ale lui Mark. Abia cara dosarele, pe cand el mergea langa ea fara nicio problema. Il asculta insa cu atentie. Nu avea sa lase neintelegerile ei cu Sloan sa ii afecteze munca. Si asa ratase o operatie interesanta de dimineata, poate avea sa intre intr-una pana la sfarsitul zilei.
Ofta putin, dupa care aproba din cap, fara sa se uite la el. Bine, bine, zise ea, uitandu-se la holul lung care o astepta.

- Ei bine, incepu el sa zica intorcandu-se spre ea, punandu-si o mana pe talia acesteia, aproape atingandu-i fundul, capul sau aplecandu-se usor, respiratia sa zabovind pe obrazul ei, distractia placuta, Joanne, termina propozitia, ranjind, fiind prima data cand ii spunea pe numele mic. Se indeparta, o ciufuli si dadu sa plece

Inima lui Joanne incepu sa bata cu putere cand mana lui Sloan ii atinse talia si respiratia lui calda se opri pe obrazul ei. In mod normal, s-ar fi dat la o parte sau l-ar fi impins pe el, dar avea mainile ocupate si nu prea avea ce face. Inghiti in sec, simtindu-i din nou degetele aproape de fundul ei. Expresia fetei ei ramase insa impasibila, fara vreo urma de emotie.
Respira usurata cand se indeparta, rotindu-si ochii insa cand o ciufuli. Mda... Atata timp cat nu o sa fiti prin preajma, murmura ea, sperand insa ca nu o auzise.

Mark doar chicoti cand o auzi si isi continua drumul. Da, era un nemernic si da nu prea ii pasa ce crede lumea despre el. Ajuns in birou se uita pe programatorul sau, avea 3 operatii una dupa alta in ziua aceea, dar nu avea de gand sa amane niciuna, erau prea interesante ca sa nu le faca chiar atunci, el fiind o fire nerabdatoare.

Joanne ofta si se apuca de treaba. Avea multe de facut si foarte repede, intr-o ora si jumatate. Era prea putin pentru cate lucruri avea de scris. Plus ca ea nu era prea buna la discutat cu pacientii si Sloan stia asta; ea se pricepea la partea medicinala, nu la restul. Unul dintre pacienti era un israelian care nu voia sa accepte operatia din cauza unor anumite probleme pe care chipurile le avea Dumnezeu cu aceasta interventie, alta era o fosta cantareata de opera care credea ca totul i se cuvenea, iar altul era un batran care se holba in cotinuu la sanii ei.
Avea sa fie o zi lunga...

ooc: omg ce am ras cand am citit postul tau =)))

Se aseza comod in scaunul sau, gandindu-se la cele mai bune metode in care sa opereze. Ca deobicei avea o cafea pe masa, adusa de la cine stie ce stagiara care ii ridicase un altar sau asa ceva. Nu conta oricum, important era ca avea cafea mereu cand avea nevoie. Lua o gura, rotindu-se apoi cu scaunul.

ooc: Serios? Ma bucur atunci.

Dupa ceva timp, Joanne veni in biroul lui Sloan cu trei dintre dosarele pe care le avea de completat. Trase aer in piept, caci stia ca avea sa urmeze probabil o noua runda in confruntarea lor. Batu usor la usa, dupa care intra cu dosarele in brate.
Dr.Sloan, zise ea, incercand sa pastreze un ton profesional, desi probabil asta avea sa se schimbe in curand. Am adus dosarele celor trei pacienti care vor fi operati astazi.

Lua dosarele aruncand cateo privire in fiecare.
- Si restul? o intreba el calm, fara sa aibe nici ton rautacios, dar nici glumet, ci mai degraba pur si simplu inexpresiv.
Mai lua o gura din lichidul diavolului, de care nu putea sa se lase, cafeaua.

Joanne inghitise in sec; dura ceva sa completeze un dosar, nu putea sa le termine pe toate atat de repede. Desi ea muncea mult si destul de repede, nu era o persoana lenta de fel. Dintr-o data nu mai stiu ce sa faca cu mainile, asa ca le impreuna la spate.
Ahm... se balbai iar, ridicand usor din umeri. Nu le-am terminat inca.

- Atunci le vei termina maine, pregateste-te pentru prima operatie, ii zice intr-un fel in care chiar ti-era imposibil sa-l contrazici. Se ridica si el de la birou, pentru a fi gata la timp. Zabovea destul de mult inainte de fiecare operatie.

Joanne deschise gura, dar niciun sunet nu iesi la inceput. Nu se asteptase sa mai primeasca vreo operatie alaturi de Sloan, asa ca momentul o surprinse placut.
Serios? Adica... sigur, zise ea, aproband din cap. Imi pare rau, nu m-am uitat pe tablou. A cui e prima operatie? intreba, muscandu-si usor buza.
Israelianul, diva sau mosuletul pervers? Aceasta era acum intrebarea.

- Prima operatie este a doamnei Peterson, te rog mult sa te duci sa semneze fisa ca-si da acordul pentru operatie! raspunde Sloan luandu-si halatul din cuier pe el.
Zambi scurt, apoi porni spre usa, deschizand-o si facandu-i semn sa iasa ea prima.

Fir-ar, murmura ea, desi cuvintele nu ii erau adresate lui Sloan, ci situatiei. Iar avea sa se certe cu diva. Lua fisa si incepu sa iasa din birou, fara sa se uite insa la Mark. Ii era teama ca avea sa roseasca sau sa devina dintr-o data timida sub privirea si zambetul lui. Iar ea egoista si plina de ea, trebuia sa se stie mereu mai tare decat toti.

Mark ii arunca o privire apoi porni spre sala de operatii, sa se asigure ca e totul in regula. In mai putin de-un sfert de ora era aproape gata, spalandu-se bine cu sapun pe maini, apoi luandu-si manusile si tinuta adecvata.

Dura ceva pana ce Joanne o facu pe doamna Peterson sa semneze fisa. Ba ca voia sa fie operata mai tarziu, ba ca nu voia sa vorbeasca cu ea, ci cu Dr.Sloan. Dupa cum se vedea treaba, batrana era putin indragostita de chirurgul plastician, dar din nou, toata lumea era... Okay, chiar gandise Joanne asta?
Intrand in sfarsit in sala, Jo, sau Barbie cum i se mai spunea, ofta, incepand sa se spele si ea pe maini. Am avut de dus munca de lamurire cu diva, zise ea, clatinand din cap. Voia sa va vada pe dvs.

Mark zambi in coltul gurii cand auzi, era evident de ce "diva" il prefera pe el. Insa nu o zise cu voce tare oricat ar fi fost de arogant. Intra in sala de operatie uitandu-se sa se asigure ca toate-s la locul lor apoi se apropie de pacienta.

Joanne se pregati si ea cat de repede putu, dupa care il urma pe Dr.Sloan inauntru. Doamna Peterson nu era inca anesteziata, deoarece vrusese neaparat sa discute cu chirurgul.
Dr.Sloan! exclama ea, oferindu-i un zambet larg. Ea chiar trebuie sa fie aici? intreba, aratand spre Joanne, care isi roti ochii.

- Buna ziua, doamna Peterson. Mhm, ea este stagiara mea si trebuie sa participe la operatiile mele ca sa poata capata experienta, explica afisand zambetul sau sarmant.

Doamna Peterson ii arunca o privire fulgeratoare lui Joanne, dupa care se intoarse din nou catre Sloan si ii zambi larg.
Pacat... ofta ea cu niste ochi de catelus, sperand sa il induplece. Nu imi place de ea.

Joanne isi roti ochii, apropiindu-se de pat. Chiar era mult prea ocupata in acea zi ca sa se cramponeze de fitele vreunei dive trecute de 70 de ani. Mda, nu sunt multi cei care ma plac, zise ea, total dezinteresata. Acum va rog sa imi dati voie sa lucrez. Noapte buna, doamna Peterson, zise ea sarcastic, in timp ce anestezistul ii injecta substanta salvatoare.

Sloan nu mai zise nimic, desi ii venea sa rada ca un nebun, se abtinu. Mai erau si alte persoane inafara de el si Biedermann in sala de operatie. Dupa ce doamna adormi se uita intrebator spre stagiara, fara sa-i mai puna intrebati, asteptand ca ea sa spuna fara sa mai fie intrebara cum vor proceda.


ooc: cu will nu mai scrii?