I love the playing field.

Rezumarea primului mesaj :

Nici ea nu stia cum reusise, insa intarziase in acea zi la serviciu. De obicei, nu se intampla; era acolo la timp, ba chiar mai inainte, ca sa fie sigura si sa prinda cele mai bune cazuri. Dar acum pur si simplu fusese obosita si dormise mai mult decat era cazul.
Ajunsa la spital, alerga efectiv in vestiarul stagiarilor. Evident, era gol, toata lumea era deja la treaba. Isi scoase repede blugii si isi puse pantalonii bleu de serviciu, dupa care isi scoase si tricoul, ramanand intr-un sutien negru. Isi trecu mana prin par si incepu sa isi caute bluza.
Fir-ar, mormai nervoasa. Mai trebuia sa lucreze si cu Sloan in ziua aia; nu era prima oara cand intarzia la el.

ooc: Will? :-s

Joanne isi roti ochi, clatinand din cap. Se asteptase ca Mark sa se ia de ea pentru atitudinea fata de pacienta, dar probabil ca avea sa faca asta dupa ce ieseau din sala. Ridica ochii si vazu ca el astepta ca ea sa ii spuna ce avea de facut, la fel ca prima oara. Insa parca nu isi putea aduce aminte... Ii tot venea in gand cazul batranului, dar nu ceea ce trebuia sa faca pentru doamna Peterson.
Era socata. Nu era deloc bine, ce fel de medic era ea daca nu stia atata lucru? Inghitind in sec, cobori rusinata ochii. Imi... pare rau, sopti ea.

- Pentru iesirea de mai devreme? E-n regula. Haide, spune cum vom proceda.
Mark nici nu-si dadu seama ca ea isi cerrea scuze pentru altceva. Tanara se descurcase asa bine la prima operatie incat credea ca si a 2a va fi floare la ureche.

ooc: nu Will il cheama pe actorul lui Robin? :"> scuze dk am confundat

ooc: Aaaa, ba da. :]] Eu ma gandeam la personaj.

Nu... murmura ea rusinata, inca uitandu-se in jos. Privi repede in jurul camerei; era plin de asistente si doctori mai mici care cu siguranta ar fi barfit mult necunostinta ei. Se apropie atat de mult de Mark, incat corpurile lor aproape se atingeau.
Nu stiu... sopti ea, astfel incat sa auda numai el.

Mark isi arcui sprancenele privind-o ca traznit. Facea baza de el sau ce? Incerca sa se razbune pentru ca nu o lasase cu Addison? Era prea putin probabil avand in vedere ca o luase la o operatie asa interesanta, asa ca nici macar nu stiu cum sa reactioneze.

Joanne inghiti in sec, mai ales cand nu primi niciun raspuns din partea lui. Dar ce putea sa faca, oricine avea si momente mai slabe... Nu, incerca sa isi caute scuze, dar nu avea niciun buna.
Isi ridica ochii mari catre el, caci oricum numai asta se vedea de masca. Spera doar sa nu o dea afara si din operatia asta, ar fi fost extrem de jenant.

- Bisturiu! spuse cand isi reveni din soc si se apucaa sa indeparteze mica portiune arsa de pe bratul pacientei. Ceru apoi niste grefe de piele pentru a inlocui si a face bratul sa arate ca nou, ca si cum nu ar fi suferit nicio arsura. Desigur, ca sa faci asta cum trebuie iti trebuia multa dexteritate si Mark era persoana potrivita.

ooc: nici nu stiu dk se poate asta, dar am inventat, sunt varrrza la medicina :">

Joanne inghiti din nou in sec, bucuroasa insa ca nu se hotarase sa o dea afara din operatie. Ramase acolo observand, fara nicio asteptare la a pune mana pe bisturiu. Oricum stia ca o astepta o mustruluiala drastica atunci cand aveau sa iasa din sala si sa ramana singuri.
Fapt care se intampla destul de repede. Joanne iesi din sala repede, incercand sa evite privirile lui Sloan. Isi arunca manusile si halatul, dupa care incepu sa se spele tacuta pe maini.

Operatia decurge conform planului, si dupa ce termina ce avea de facut, roaga o asistenta sa incheie ce mai era neterminat, lucru cu care putea si ea sa se descurce.
Isi da halatul si manusile jos si se spala pe maini fara sa-i zica nimic stagiarei...inca.

Joanne inghiti in sec, mai ales cand Sloan nici macar nu vorbi cu ea. Era oare atat de suparat? Continua sa se spele, uitandu-se cu atentie la propriile maini, numai ca sa nu fie nevoita sa ii vada expresia.
Am gresit si eu, bine? murmura ea. Tuturor li se intampla.
Insa ceea ce facuse ea nu era o greseala minora, care se intampla uzual. Era ceva mult mai nasol.

Mark ridica o spranceana cand o auzi, inchizand apa si privind-o fara sa aiba o expresie anume,
- Dar nu ti-am reprosat absolut nimic... ingana, ridicand apoi din umeri.

Joanne opri apa de asemenea. Se sprijini de chiuveta, inca privind in jos.
Urma sa o faceti... murmura ea. Si era si normal, cum sa uite absolut totul despre caz? Si mai ales intr-o operatie cu Mark Sloan?

- Nu ai de unde sa stii asta, e ca si cum mi-ai pune cuvinte in gura! isi roteste el ochii si isi sterge mainile ude cu un prosop gri.

Joanne isi roti ochii, intorcandu-se catre el si incrucisandu-si bratele sub piept. Nu era suparata pe el, nu avea de ce. De fapt, ii era chiar recunoscatoare ca o lasase in operatie chiar si asa. Dar era suparata pe ea insasi... Cum sa faca asa ceva?
Adica aveati sa ma felicitati pentru asta sau ceva? se rasti ea sarcastica, ridicand o spranceana.

- Dupa ce ca tu gresesti tot tu esti cea care se rasteste? Nu ti se pare ca depasesti orice limita, Biedermann? Nu voiam sa te felicit, dar nici capatul lumii nu a venit ca nu te-ai descurcat intr-o operatie. Maturizeaza-te! arunca nervos prosopul si pleca de acolo.

Joanne inghiti in sec vazand ca Mark isi pierduse din nou cumpatul. Probabil ca era chiar o eleva imposibila daca se intamplase asta de doua ori in aceeasi zi, si cu un om care de obicei era destul de calm.
Insa nu vrusese sa se rasteasca la el, doar ca era suparata pe ea insasi si nici macar nu stia cum sa reactioneze. Trase aer in piept si isi lasa capul in maini odata ce el parasi camera.
Dr.Biedermann? E totul in regula? o auzi pe micuta asistenta interesandu-se.
Aproba din cap. Da, e totul bine, minti ea, iesind de acolo imediat.

Se duse tinta in biroul sau si din cauza ca era nervos avu grija sa dea operatiile la altcineva, in aceea stare nu s-ar fi descurcat deloc bine. Bau inca o cafea si apoi cobori la parter, iesind afara, sa ia o gura de aer pentru a se calma.

Joanne merse curand la panou, sa vada daca mai fusese programata pentru vreo operatie cu Dr.Sloan in acea zi. Insa chiar cand ajunse acolo, o asistenta le stergea numele si scria alti chirurgi plasticieni si alti stagiari in locul lor. Fu surprinsa, asa ca o intreba ce se intamplase. Mare ii fu mirarea cand auzi ca Mark renuntase la toate operatiile lui pe ziua respectiva.

Inghitind in sec, fugi afara, unde il vazuse. Nu putea sa ramana asa, nu putea sa faca asta doar din cauza ei. Ceea ce facuse nici nu fusese atat de grav. Dr.Sloan! striga ea.

Mark era afara, unde incepuse sa ploua, lasand picaturile reci si nemiloase sa-i bicuiasca pielea. Auzi in surdina vocea ei si se intoarse mai mult mecanic spre ea, aratand chiar trist, dezamagit, iar ochii sai erau goi si cu toate ca se uita la ea, privirea sa trecea defapt prin ea, retina nu mai vedea nimic.

Joanne nu isi luase nicio geaca pe ea, chiar daca vazuse ca incepuse sa ploua. Alerga spre el si se opri in fata lui, inghitind in sec. Avea o expresie atat de profund pe chip, incat nici macar nu putea sa o inteleaga. Doar nu era atat de suparat numai din cauza ei...
Dr.Sloan, ce s-a intamplat? intreba ea, lasandu-si mainile sa ii cada pe langa corp.

Isi lasa capul in jos, spre ea, privind-o cu adevarat de aceasta dat. Ofta, ducandu-si degetele inghetate la tampla.
- Nimic, nimic. Du-te inapoi inauntru, poate e nevoie de tine la Urgente, balmaji Mark absent.

Joanne se incrunta. Nu intelegea ce se intampla cu el, nu putea fi doar din cauza ei. Era ciudat...
Dr.Sloan, imi pare rau, zise ea sincer, ignorandu-i vorbele. Picaturile reci de ploaie ii biciuiau chipul si intreg corpul, insa nu putea sa plece acum. Facuse destule nasoale pentru o singura zi.

- E-n regula, du-te, ai sa racesti, murmura, la fel de mecanic, aproape lipsit de vlaga, lasandu-si capul pe spate ca picaturile de ploaie sa se izbeasca tot mai tare de chipul sau.

Dr.Sloan, nu! exclama ea, dupa care inghiti din nou in sec. Ceva nu era in regula. De ce se transformase din tipul arogant care o pleznea peste fund pe holuri si ii dadea de muncit mult prea mult in acest barbat neconsolat?...
Nu plec pana nu imi spuneti ce se intampla, zise ea hotarata, desi ii era deja frig si probabil avea sa raceasca in curand.

Mark mai statu asa, fara sa dea semne ca ar zice ceva. Isi lasa apoi capul la nivelul normal, ridicand din umeri.
- Nu stiu, nu sunt eu insumi, deobicei nu-mi pierd cumpatul.

Joanne clatina usor din cap, incrucisandu-si bratele, incercand sa stapaneasca pe cat posibil frigul. Cu siguranta ca avea sa raceasca din cauza asta, era foarte sensibila.
Imi pare rau... murmura ea, inghitind in sec. Nu am vrut sa reactionez asa.